Statul nu este altceva decat dominatie si exploatare regularizata si sistematizata. Vom incerca sa demonstram acest lucru examinand consecinta guvernarii maselor de oameni de catre o minoritate, in primul rand pe atat de inteligenta si de devotat pe cat vreti, intr-un stat ideal fondat pe contract liber.
Presupunem ca guvernul ar fi format doar din cei mai buni cetateni. In primul rand, acesti cetateni sunt privilegiati nu de drept ci de fapt. Ei au fost alesi de oameni pentru ca sunt cei mai inteligenti, destepti, intelepti, curajosi si devotati. Separati de masa de cetateni, care se afla in raport de egalitate, ei inca nu formeaza o clasa separata ci un grup de barbati privilegiati doar de natura si din acest singur motiv au fost alesi de oameni. Numarul lor este in mod necesar foarte limitat deoarece in toate epocile si in toate tarile, numarul oamenilor dotati cu calitati atat de remarcabile, incat in mod automat sa solicite respectul unanim al unei natiuni, este, dupa cum experienta ne invata, foarte mic. Asadar, sub dureorasa posibilitate de a face o alegere proasta, oamenii vor fi intodeauna fortati sa isi alega conducatorii din randul societatii.
Apoi, aici este momentul in care societatea se imparte in doua categorii, daca nu inca, sa zicem, doua clase, din care una compusa din imensa majoritate a cetatenilor, supusi in mod consimtit fata de guvernarea celor pe care ei i-au ales conducatori. Iar cealalta, formata dintr-un numar mic de persoane privilegiate de la natura, recunoscuti si acceptati ca atare de catre oameni si insarcinati de ei sa ii guverneze. Dependenti de alegerea populara, ei se disting, in prima faza, de masa cetatenilor doar prin acele calitati care ii recomanda pentru a fi selectati si sunt in mod natural, cei mai devotati si utili dintre toti. Ei, nu isi insusesc, inca, pentru sine niciun privilegiu, niciun drept particular, in afara celui de a exercita, asa cum este vointa oamenilor, functiile speciale cu care au fost insarcinati. Pentru toate celelalte, care tin de modul lor de viata, de conditiile si mijloacele lor de existenta, ei nu se separa in niciun fel de ceilalti, astfel incat, o egalitate perfecta continua sa domine intre toti. Poate aceasta egalitate sa mai fie mentinuta mult? Noi pretindem ca nu si nu este nimic mai usor pentru a o deturna.
Nimic nu este mai periculos pentru moralitatea omului decat haina comandei. Cel mai bun om, cel mai inteligent, dezinteresat, generos, pur, va fi in mod infailibil stricat de acest comert. Doua sentimente inerente puterii nu vor da gres in a produce aceasta degradare, iar ele sunt: dispret fata de mase si supraestimarea propriilor merite.
”Masele”, spune omul catre sine, ”recunoscandu-si incapacitatea de a guverna pe propia socoteala, m-au ales pe mine ca sef. Prin acest act si-au proclamat public inferioritatea lor si superioritatea mea. In aceasta multime de barbati, recunoscand cu greu un egal, eu sunt singurul capabil sa carmuiesc afacerile publice. Oamenii au nevoie de mine, ei nu se pot descurca fara serviciile mele, pe cand eu, din contra, ma pot descurca de unul singur, de aceea, ei trebuie sa mi se supuna pentru a fi in siguranta si in binevointa de a-i supune le fac un favor.
Nu este ceva in toate acestea care sa il faca pe un om sa isi piarda capul si inima totodata si sa devina alienat de mandrie? De aceea este puterea si haina comandei cele care devin, chiar si pentru cel mai inteligent si virtuos om, o sursa a aberatiei, atat intelectual cat si moral.
Anarhosindicalism's Blog 
In situatia idealista pe care ai postat-o, majoritatea oamenilor ar ceda si ar ajunge sa profite de catre pozitia in care se afla. Ar ramne foarte putini oameni, genii care sa fie atat de dedicate incat sa nu ii priveasca pe guvernati ca pe niste gunoaie sau sa nu ii dispretuiasca. Ar exista acesti oameni. Pentru putin timp. Foarte curand ar ajunge sa clacheze psihic si sa demisioneze.
In situatia reala, lucrurile stau altfel. Oamenii care ajung sus trebuie sa aiba un anumit psihic. Unul denaturat. Stiai ca politia din Califonia a facut un profil psihologic pentru cateva slujbe, inclusiv pentru politicieni? Si pe cel al politicieniilor l-au cmparat cu cel al criminalilor in serie? Este profilul care prinde la public, carismatic, cu putine planuri pe termen lung, narcisist si care nu simte vina sau responsbilitate pentru faptele sale. Plus ca oamenii nu snt perfecti si nici legile.